Inteligența artificială este deja integrată în cotidian, influențând modul în care învățăm, desfășurăm activități și le integrăm. Aceasta a devenit un instrument strategic care creionează noi trasee educaționale, profesionale și sociale. Diferența însă, nu se face prin accesul la tehnologie, ci prin capacitatea de a o înțelege, integra și a o folosi responsabil.
Unul dintre principalele avantaje ale inteligenței artificiale în educație îl reprezintă capacitatea de a oferi învățare personalizată. Sistemele inteligente pot adapta conținutul și ritmul în funcție de nivelul fiecărui student, facilitând o învățare mai eficientă (Holmes et al., 2019). Un exemplu concret este implementarea unui „asistent AI” la Aalto University, unde studenții pot utiliza un instrument instituțional securizat pentru sprijin în activitățile academice.
În instituțiile de învățământ superior, inteligența artificială contribuie și la automatizarea proceselor academice, inclusiv corectarea lucrărilor, generarea de feedback și organizare a materialelor didactice. De asemenea, prin „learning analytics”, instituțiile pot identifica studenții aflați în risc de abandon, crescând astfel rata de retenție în sistem.
Încă din 2020 la nivelul Comisiei Europene s-a luat decizia de a i se conferi inteligenței artificiale un rol important în incluziune, în vederea facilitării accesului la educație prin tehnologii dedicate (traducere automată, recunoaștere vocală, asistență pentru persoane cu dizabilități etc).
Marea majoritate a universităților din România abordează inteligența artificială ca o tehnologie care trebuie asumată, considerând-o prioritate strategică, astfel încât instituțiile de învățământ superior să fie actori activi ai transformării digitale, nu doar beneficiari ai acesteia.
Există abordări care vizează:
- integrarea competențelor digitale și a alfabetizării în toate domeniile de studiu;
- promovarea pedagogiei digitale și a educației asistate de inteligența artificială în formarea continuă a cadrelor didactice;
- introducerea în universități a programelor de licență cu specializare în inteligență artificială, creșterea numărului de programe de masterat în inteligență artificială care să includă cât mai multe stagii de practică și de cercetare la partenerii educaționali cu activitate în acest domeniu, înființarea de programe de masterat interdisciplinare și asigurarea unui sistem de învățare continuă în anumite subdomenii ale inteligenței artificiale;
- dezvoltarea cercetării interdisciplinare dedicate interdependențelor și intercondiționărilor dintre inteligența artificială, sistemul educațional și societate;
- dezvoltarea gândirii critice la studenți și utilizarea acestor tehnologii emergente raportat la etica universitară;
- promovarea eticii, securității datelor și responsabilității tehnologice în comunitățile academice, etc.
În esență activitatea de predare la nivel universitar este o componentă a procesului educațional, astfel că referitor la viitorul inteligenței artificiale în acest domeniu, o abordare mai corectă a procesului de învățământ este din perspectiva complexității acestuia, generată de triada predare – învățare – evaluare.
Au existat ,în special în ultimul deceniu, preocupări deosebite la nivel mondial privind introducerea și utilizarea inteligenței artificiale în instituțiile de învățământ, atribuindu-se rolul de asistență la: predare (de la analiza predării la diseminarea cunoștințelor), învățare (de la învățare adaptabilă la învățare personalizată) și evaluare (de la evaluarea feedbackului la evaluarea de curriculum).
Utilizarea inteligenței artificiale oferă rezultate bune în procesul de învățământ atât din perspectiva realizărilor obținute cât și a controlului actului didactic, iar instrumentele inteligenței artificiale pot oferi studenților răspunsuri, sugestii și evaluări. Există o diversitate de aplicații concepute pentru a susține în această epocă educația: de la instrumente de tutorat și procesare a limbajului natural la analiză predictivă; de la „gamificare”, realitate augmentată și realitate virtuală la „mobile learning” și „microlearning”.
Se poate afirma că în prezent, inteligența artificială este din ce în ce mai integrată în procesele educaționale, devenind un instrument standard atât pentru cadrele didactice, cât și pentru studenți. Accentul se pune frecvent pe dezvoltarea competențelor digitale și a alfabetizării în inteligența artificială („AI literacy”), considerate esențiale pentru piața muncii viitoare.
Într-un orizont de timp apropiat se preconizează că inteligența artificială va deveni o componentă structurală a sistemelor educaționale, iar instituțiile de învățământ superior vor dezvolta programe interdisciplinare care să combine inteligența artificială cu etica și dreptul.
Efectul inteligenței artificiale asupra educației este complex și ambivalent, incluzând atât beneficii, cât și riscuri. Există deja un impact pozitiv care permite creșterea eficienței în sistem, personalizarea învățării și extinderea accesului la educație.
Sunt însă și provocări semnificative legate de utilizarea în exces a inteligenței artificiale, fapt care poate duce la diminuarea gândirii critice și la dezvoltarea unei dependențe tehnologice.
În plus, problemele legate de etică, „bias algoritmic”, protecția datelor, facilitarea plagiatului sau producerea de lucrări fără implicare intelectuală reală reprezintă preocupări importante, mai ales în mediul universitar.
Educația este fundamentul dezvoltării fiecărei societăți, iar integrarea inteligenței artificiale se constituie în a fi una dintre cele mai semnificative transformări ale sistemelor de învățământ contemporane. În mediul universitar, inteligența artificială redefinește metodele de predare, învățare, evaluare și cercetare, contribuind la dezvoltarea unui ecosistem educațional flexibil și personalizat.
