Într-o Europă care se mândrește cu standarde ridicate de trai, un raport publicat săptămâna aceasta de Euronews vine cu o concluzie care merită toată atenția: apa pe care milioane de europeni o beau zilnic din robinet nu este, în multe cazuri, nici pe departe atât de curată pe cât s-ar crede. Iar România nu iese deloc bine din această analiză.
Surpriza venită din Vest: cei mai poluați nu sunt cei mai săraci
Primul lucru care frapează în datele prezentate de Euronews este că țările cu cele mai grave probleme de calitate a apelor subterane nu sunt, după cum ne-am putea aștepta, statele mai puțin dezvoltate din estul continentului. Dimpotrivă.Luxemburg conduce acest clasament negativ, cu 79% din corpurile de apă subterană cartografiate care nu au reușit să atingă un statut chimic bun în 2025. Urmează Cehia, cu 55%, Belgia cu 41% și Germania cu 40%.
Explicația stă în agricultura intensivă și în industria dezvoltată, care au poluat timp de decenii solul și pânzele freatice din aceste țări. Banii și infrastructura nu compensează întotdeauna decenii de neglijență față de mediu.
Unde se situează România
Tabloul devine mai puțin liniștitor când ne uităm la clasamentul care măsoară direct sănătatea populației în relație cu calitatea apei potabile — Indicele de Performanță de Mediu, unul dintre cele mai credibile instrumente de evaluare la nivel global. Cele mai slabe scoruri din Europa aparțin Moldovei, cu 50 de puncte, urmată de Georgia cu 51,7 și Albania cu 54,1.
Însă trei state membre ale Uniunii Europene se regăsesc și ele în coada acestui clasament: România, cu 56 de puncte, Lituania, cu 58,4, și Letonia, cu 59,1. Cu alte cuvinte, România este printre cele mai slab clasată țari din UE în ceea ce privește protejarea sănătății populației prin accesul la apă potabilă sigură. Nu ultima din Europa — dar ultima dintre statele membre ale Uniunii.
O problemă cât un continent
Situația României nu poate fi privită izolat. Criza apei este, de fapt, o problemă profund europeană, chiar dacă se manifestă diferit de la o țară la alta. Peste 20% din apele subterane ale Uniunii Europene se află într-o stare chimică precară, cu depășiri ale limitelor pentru substanțe toxice precum mercurul și cadmiul — praguri stabilite prin Directiva-cadru privind apa a UE. Problema economică este pe măsură: doar tratarea nitraților — substanțe frecvent provenite din îngrășămintele agricole — este estimată la aproximativ 320 de miliarde de euro anual la nivelul întregii Uniuni Europene. Limita europeană pentru nitrați este de 50 de miligrame pe litru, însă acest prag a fost depășit la 14% dintre stațiile de monitorizare a apelor subterane din Europa. Sunt cifre care pun în perspectivă amploarea reală a problemei — și costul ignorării ei.
Cine bea cel mai curat
La capătul opus al clasamentului, imaginea e complet diferită. Finlanda, Islanda, Țările de Jos, Norvegia, Elveția și Marea Britanie au obținut scorul maxim — 100 de puncte — pentru protejarea sănătății populației prin accesul la apă potabilă sigură.
La nivel mondial, 19 dintre primele 20 de țări cu cea mai bună calitate a apei potabile sunt europene, singura excepție fiind Japonia. Diferența dintre un scor de 100 și unul de 56 nu e doar statistică. Ea se traduce în infrastructură, în investiții, în decizii politice luate sau amânate de-a lungul deceniilor.
Ce înseamnă asta pentru românul obișnuit
Cifrele din raportul Euronews nu înseamnă că apa de la robinet din România este neapărat periculoasă în orice localitate. Înseamnă că, la nivel de sistem, România se situează la coada Uniunii Europene în privința garanțiilor oferite cetățenilor în legătură cu calitatea apei pe care o consumă zilnic.
Diferența o fac infrastructura de distribuție — în multe zone rurale, rețelele sunt vechi și nereabilitate — dar și calitatea surselor de apă subterană, afectate de poluarea agricolă și industrială acumulată în timp.
Într-o Europă care vorbește tot mai mult despre reziliența resurselor naturale și despre criza climatică, accesul la apă curată nu mai este o problemă de viitor. Este una de prezent. Și România are încă un drum lung de parcurs.

