Curtea Districtuală din Ierusalim a aprobat luni, 20 aprilie 2026, cererea premierului Benjamin Netanyahu de a anula mărturiile programate pentru săptămâna 20-24 aprilie în procesul Netanyahu corupție, invocând „motive clasificate de securitate și diplomatice” legate de contextul regional. Este a doua săptămână consecutivă în care completul de judecători acceptă o astfel de cerere, într-un dosar care îl face pe Netanyahu primul prim-ministru israelian în funcție pus sub acuzare penală.
Decizia a fost emisă în pofida opoziției exprese a procuraturii statului, care s-a pronunțat împotriva unei noi amânări. Judecătorii au cerut însă apărării o actualizare la sfârșitul săptămânii, pentru a evalua dacă circumstanțe similare vor justifica prelungirea pauzei.
Motivele invocate de echipa juridică a lui Netanyahu trimit direct la „evenimentele dramatice din Israel și Orientul Mijlociu” — o formulă care acoperă războiul SUA-Israel-Iran declanșat pe 28 februarie 2026, armistițiul SUA-Iran aflat în ultima fază, dar și tensiunile recente din strâmtoarea Hormuz.
Ce a decis Curtea Districtuală din Ierusalim
Completul a aprobat integral cererea apărării de a anula mărturiile programate, inclusiv cross-examinarea premierului, care era așteptată să continue în această săptămână. Ședința de marți a fost complet anulată. Luni, instanța urmează să audieze un alt martor al apărării, într-o formulă redusă, fără participarea lui Netanyahu.
Procuratura statului a argumentat că amânările repetate afectează ritmul procesului și pot prejudicia administrarea probelor. Judecătorii au reținut însă caracterul excepțional al situației de securitate, condiționând însă orice prelungire viitoare de o reevaluare săptămânală a circumstanțelor.
Poziționarea instanței sugerează o linie de compromis: acceptă argumentul de securitate în prezent, dar semnalizează că nu îl va extinde automat. Potrivit procedurilor anterioare, mai multe cereri similare fuseseră deja admise în cursul anului 2026, de fiecare dată sub pretextul unor operațiuni militare sau decizii diplomatice sensibile.
Cele trei cazuri care definesc procesul Netanyahu corupție
Dosarul reunește trei acuzații distincte, construite de procurori din 2019 și începute formal în instanță în 2020.
Cazul 1000 vizează acceptarea de cadouri ilegale de valoare ridicată — estimate la sute de mii de dolari — constând în trabucuri scumpe și șampanie roz. Beneficiarul ar fi fost Netanyahu, iar donatorii identificați sunt producătorul de la Hollywood Arnon Milchan și miliardarul australian James Packer. Potrivit rechizitoriului, darurile ar fi fost oferite în schimbul unor intervenții pe probleme de vize și reglementare.
Cazul 2000 se referă la negocieri de tip quid pro quo purtate cu Arnon Mozes, editorul ziarului Yedioth Ahronoth. Schema ar fi presupus limitarea distribuției publicației rivale Israel Hayom în schimbul unei acoperiri mediatice favorabile pentru premier.
Cazul 4000 este considerat cel mai grav. Procurorii susțin că Netanyahu ar fi aprobat favoruri regulatorii de sute de milioane de dolari pentru compania Bezeq Telecom și acționarul său principal, Shaul Elovitch, în schimbul unei acoperiri pozitive pe site-ul de știri Walla, deținut de același grup. Acesta este singurul dintre cele trei dosare în care Netanyahu este acuzat de luare de mită (bribery), cea mai serioasă încadrare juridică din întregul proces Netanyahu corupție.
Premierul respinge toate acuzațiile, pe care le descrie public drept o „vânătoare de vrăjitoare politică” orchestrată de procuratură, media și opoziție.
Războiul ca paravan? Logica și contraargumentele amânării
Amânările succesive au alimentat două interpretări paralele, reflectate în spațiul public israelian și internațional.
Criticii — inclusiv o parte din procuratură, figuri din opoziție și comentatori juridici — observă că tergiversarea intervine exact în momentul în care cross-examinarea devenea tot mai incisivă. Aceștia notează și coincidența temporală: războiul SUA-Israel-Iran a izbucnit pe 28 februarie 2026, în perioada în care premierul urma să fie audiat intens pe fondul Cazului 4000. Din această perspectivă, repetarea scenariului „amânare pe motive de securitate” creează un tipar care, fără a fi ilegal, ridică întrebări privind echilibrul dintre funcția executivă și obligațiile procesuale.
Susținătorii premierului, inclusiv membri ai coaliției de guvernare, argumentează că un șef al guvernului aflat în război nu poate fi simultan în box-ul martorilor mai multe zile pe săptămână. Aceștia invocă precedentul altor state în care liderii executivi au beneficiat de flexibilitate procedurală în perioade de criză națională, fără ca acest lucru să însemne o sustragere de la justiție.
Ambele lecturi coexistă, iar instanța prin cererea de actualizare la sfârșitul săptămânii, pare să fi luat act de ambele.
Ce precedente creează acest dosar
Netanyahu este primul prim-ministru israelian în funcție pus sub acuzare penală. Faptul că procesul se desfășoară în paralel cu mandatul său, și acum cu un război activ, transformă dosarul într-un test pentru arhitectura constituțională israeliană.
Legea israeliană nu îl obligă pe premier să demisioneze în timpul unui proces penal aflat pe rol, decât în cazul unei condamnări definitive. Această interpretare, confirmată de Curtea Supremă în 2020, a permis continuarea mandatului inculpatului. Deciziile de amânare de acum intră însă într-o zonă nouă: ele testează până unde poate merge principiul continuității guvernării în raport cu principiul egalității în fața legii.
Indiferent de verdict, dosarul deja rescrie manualul de drept constituțional israelian și va fi citat în jurisprudența comparată ani de zile.
