Aseară am lăcrimat uitându-mă la fotbal. Nu de tristețe și nici de bucurie, pentru că echipa națională a României nu mai are meciuri oficiale până la toamnă. Ce m-a emoționat profund a fost documentarul Netflix, ”Ronaldinho: Unicul”, lansat chiar ieri, și pe care l-am așteptat cum așteaptam când eram mic rulota cu înghetață.
Am mai trăit emoția asta la fotbal anul trecut, în cartierul La Boca, înainte de cel mai frumos meci de pe planetă: Boca Juniors – River Plate. Este o emoție greu de descris – o exaltare, o bucurie pe care am simțit-o fizic în corp, văzând bucuria cu care oamenii își trăiesc viața. Este fix același sentiment pe care l-am retrăit aseară, uitându-mă la acest om minunat, Ronaldo de Assis Moreira, sau Ronaldinho Gaucho, așa cum e cunoscut. Să vezi acea bucurie simplă de a trăi, de a te bucura de viață, fără resentimente, fără supărări și fără regrete…
Pentru mine, Ronnie este unic și irepetabil! M-a încântat atât de mult să îl văd jucând cu zâmbetul acela permanent pe față, încât nu voi mai putea să iubesc un fotbalist așa cum l-am iubit pe el. Simt că l-aș trăda. Mi s-a confirmat că așa este și ca om acest copil în corp de adult, atunci când i-am văzut vorbind despre el pe Ronaldo Dințosul (R9 sau ”adevăratul Ronaldo”), pe Messi, pe Neymar sau Roberto Carlos. Se bucurau că vorbesc despre el, efectiv, vrând parcă să surpindă în bucuria lor emoția pe care au simțit-o atunci când au jucat alături de el. Bucuria aceea pură și simplă, ”jou de vida”, așa cum îi zice R10. Joga Bonito, traduce R9. Trebuie să le vedeți fețele acestor coloși, atunci când vorbesc despre acest ”Craque”.
Adevărul este că, mereu m-am întrebat de ce mă fascinează atât de tare acest brazilian, dincolo de tehnica lui fantastică, de execuții și de zâmbetul ăla ștrengăresc. Pentru că i-am văzut jucând și pe Zidane, Ronaldo, Cristiano, Messi, Hagi și alți fotbaliști extraordinari, dar niciunul nu a avut puterea asta de a mă fascina. Ei bine, ieri, în primele 5 minute ale documentarului, Ronaldinho a descifrat misterul. Totul în această frază: ”Sunt timid în fața camerelor de filmat. Dar când ating mingea, nu-mi pasă ce gândesc oamenii! Când am mingea la picior, uit de lume!”.
Mi se face pielea de găină, citind ultima propoziție și încercând să îmi imaginez cum se putea transfigura acest băiat, cu mingea la picior. Și am realizat că am mai văzut-o la Maradona, apoi la Leo și la alții. Este vorba despre starea de FLOW! Acea stare de grație pe care o caută orice sportiv, fie el fotbalist, tenisman, înotător sau scrimer.
Starea de flow apare atunci când joci liber, fără a te mai gândi la nimic. Nu mai analizezi fiecare pasă, nu mai gândești fiecare mișcare. Nu te mai judeci după greșeala de acum două minute. Nu te mai gândești ce o să spună antrenorul la final. Îți dai voie pur și simplu să fii. Să fii prezent. Aici și acum. Reușind să faci asta, ești doar în moment. Vezi jocul clar. Decizi rapid. Corpul execută fără ezitare. Un sportiv care reușete să intre în flow nu mai caută soluții. Le simte. Pasele vin natural, deciziile sunt luate în subconștient. Ritmul vine din interior, nu din efort. Vine din ceea ce ai antrenat zi de zi, oră de oră, de când te-ai apucat de sport.
Magia vine acum: FLOW-ul nu apare întâmplător. Poți intra conștient în starea aceasta de grație, atunci când îți antrenezi mintea să rămână în prezent, la fiecare atingere de minge, la fiecare mișcare, în orice moment.
Este ceea ce lucrez, ca Mental Coach Sportiv, cu cei mai mulți dintre clienții mei, fie că sunt seniori, profesioniști sau junior la început de drum. Cu toții au experimentat cel puțin o dată în cariera lor această stare de FLOW, în care totul vine natural, ușor și în care orice devine posibil. Doar că nu au știut conștient că intraseră în acea stare de grație. Se întâmplase firesc, natural. Însă așa cum intri în acea stare, poți la fel de bine să ieși foarte repede. La fel de inconștient și fără control.
Vestea bună este că asta se poate antrena, se poate disciplina și, în timp, sportivii pot intra mai ușor în starea de FLOW, se pot menține mai mult acolo și pot reveni ori de câte ori au ieșit din acea stare de grație. Există însă o singură ”ușă” de intrare în această stare – momentul prezent. Adică mintea ta să fie prezentă AICI și ACUM, nu blocată în greșeala de faza trecută sau proiectând ce se va întâmpla la pauză sau după meci. Vestea bună este că există instrumente, exerciții specific care se pot face pentru a reveni în prezent și astfel să se poată declanșa starea de flow.
Mai mult ca sigur ca Ronaldinho nu a fost conștient că face acest lucru, dar asta poate că este diferența între genii și sportivii buni care trebuie să muncească mult pentru a reuși.
Să rămânem, totuși, cu fraza asta: ”Nu-mi pasă ce gândesc oamenii! Când am mingea la picior, uit de lume!” – spune totul!
Mulțumesc, Geniule!
