Când am văzut tragerea la sorți pentru Liga Națiunilor, nu m-am gândit la ghinion. M-am gândit la o șansă. Polonia, Bosnia, Suedia. O grupă grea, fără îndoială, dar exact genul de provocare de care avem nevoie.
Fiecare dintre aceste echipe are jucători formați la nivel înalt, obișnuiți cu ritmul și presiunea meciurilor importante. Vor veni peste noi cu intensitate, cu experiență, cu încredere, iar asta ne obligă să creștem. Nu mai e loc de jumătăți de măsură, nu mai e loc de scuze. Doar muncă, concentrare și caracter.
Astfel de meciuri te formează, te obligă să fii atent la fiecare detaliu, să reacționezi rapid, să gândești limpede când ești pus sub presiune. Chiar și atunci când rezultatul nu este cel dorit, câștigi ceva: experiență reală. Iar experiența asta se adună și face diferența în calificări, acolo unde fiecare punct contează.
Știu că toată lumea se uită la clasament și la rezultate. E firesc. Dar suntem într-un moment de schimbare. Se așază o generație nouă, se caută un echilibru, se construiește un grup. Lucrurile astea cer timp și nu se rezolvă într-o lună sau într-o campanie scurtă.
Sunt convins că în aceste meciuri se va contura nucleul echipei pentru anii care vin. Aici se vede cine rezistă, cine își asumă responsabilitatea, cine face pasul în față când e greu.
Băieții au nevoie să simtă că suntem alături de ei. Au nevoie de susținere sinceră, nu doar de aplauze la victorie. Să știe că înțelegem că fiecare meci, fiecare reușită și fiecare pas greșit îi ajută să crească. Să știe că avem răbdare, dar și așteptări mari.
Polonia, Bosnia, Suedia – Liga Națiunilor. Nu va fi simplu, dar aici se formează caracterul și aici începe construcția. Iar totul pornește și de la noi, de la încrederea pe care le-o dăm, de la energia din tribune și din fața televizoarelor. Hai să le arătăm că România nu fuge de provocări, ci le acceptă și iese mai puternică din ele.
