Potrivit unei analize publicate de Al Jazeera, Teheranul a discutat cu interlocutori regionali și internaționali o propunere prin care Strâmtoarea Hormuz ar putea fi redeschisă, în timp ce discuțiile despre programul nuclear ar fi amânate pentru o etapă ulterioară.
Mișcarea este importantă pentru că încearcă să rupă două dosare pe care Washingtonul vrea să le țină împreună. Donald Trump a transmis că un acord durabil trebuie să includă și blocarea drumului Iranului către arma nucleară. Iranul încearcă exact contrariul: să obțină mai întâi o dezescaladare pe Hormuz și pe război, iar abia apoi să intre într-o negociere mult mai dificilă despre programul său nuclear.
Ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi a purtat în 72 de ore discuții în Pakistan, Oman și Rusia, în paralel cu contacte telefonice cu Qatarul, Arabia Saudită, Egiptul și Franța. Asta arată că Teheranul nu caută doar un canal de dialog cu Washingtonul, ci o formă mai largă de susținere regională și internațională pentru propria ordine de priorități.
De ce pune Iranul accentul pe Hormuz
Pentru Iran, Hormuz este în acest moment cel mai puternic instrument de presiune. Închiderea sau restrângerea accesului prin această strâmtoare afectează direct exporturile energetice ale statelor din Golf și alimentează anxietatea piețelor globale. Tocmai de aceea, Teheranul încearcă să transforme un punct de presiune militară într-o monedă de schimb diplomatică.
Pe scurt, logica iraniană pare să fie aceasta:
- dacă Washingtonul și statele din Golf vor stabilitate rapidă, trebuie să accepte o negociere etapizată;
- dacă dosarul nuclear rămâne condiția de intrare, Iranul poate continua să folosească Hormuz ca pârghie;
- dacă actorii regionali se aliniază în jurul redeschiderii strâmtorii, presiunea asupra SUA crește.
Associated Press a relatat la rândul său că oferta iraniană leagă redeschiderea strâmtorii Hormuz de ridicarea blocadei americane și de încheierea războiului. Asta confirmă că nu vorbim doar despre o formulă diplomatică vagă, ci despre o încercare clară de a redesena secvența negocierii.
Washingtonul este reticent
Problema pentru Casa Albă este că acceptarea unei asemenea formule ar putea fi citită ca o concesie strategică majoră. Dacă SUA acceptă redeschiderea Hormuz fără a obține în același timp un angajament ferm pe situația nucleară, administrația Trump riscă să pară că a obținut doar o pauză tactică, nu o soluție de fond. Iar după experiența retragerii SUA din acordul nuclear din 2018, neîncrederea dintre cele două părți este deja prea mare pentru aranjamente ușor reversibile.
În plus, timpul apasă diferit asupra Washingtonului și asupra Teheranului. Trump se apropie de termenul din 1 mai legat de War Powers Resolution, în timp ce alte repere politice și diplomatice complică și mai mult calculele regionale. Iranul pare să mizeze exact pe această aglomerare de termene pentru a forța o negociere mai favorabilă.
Ce vor statele din Golf
Statele din Golf nu par dispuse să ofere Iranului o realiniere regională completă, dar nici nu vor ca Hormuz să rămână blocat. Al Jazeera citează voci care spun clar că, după atacurile iraniene asupra unor țări din regiune, Doha, Riyadh sau Muscat preferă diplomația, dar numai dacă Teheranul se angajează că nu le va mai ataca. Asta înseamnă că Iranul poate obține interes pentru formula sa, dar nu neapărat sprijin politic deplin.
TruMedia a urmărit deja negocierile indirecte dintre SUA și Iran prin Pakistan și miza economică și strategică a Strâmtorii Hormuz. Oferta actuală le leagă pe ambele într-un singur joc: Iranul încearcă să convingă regiunea că deblocarea strâmtorii este cea mai urgentă, în timp ce Washingtonul insistă că adevărata problemă rămâne cea nucleară.
De aici pornește și blocajul real. Teheranul vrea să negocieze ordinea problemelor. Washingtonul vrea să negocieze conținutul lor în același pachet. Iar cât timp aceste două logici nu se întâlnesc, oferta iraniană pe Hormuz va rămâne mai degrabă un test de presiune diplomatică decât începutul unui acord stabil.
