Patru scenarii, un termen limită și o Românie care așteaptă

Pe masa de la Cotroceni sunt patru scenarii. Niciunul nu e confortabil. Fiecare vine cu propriile capcane.

Prima posibilitate implică un guvern minoritar axat pe majoritatea din jurul PSD, cu Sorin Grindeanu în poziția de premier. Social-democrații au și ei calculele lor: în interiorul PSD se discută mai multe scenarii, primul fiind refacerea actualei coaliții cu PNL, dacă liberalii se răzgândesc, iar al doilea, un guvern minoritar PSD-UDMR și minorități, care ar avea nevoie de susținere parlamentară din partea PNL și USR.

Grindeanu și-a declarat disponibilitatea: „Nu refuz nimic”, a spus el. Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a avut discuții cu Grindeanu pe această temă, dar nu a oferit un răspuns ferm. UDMR nu dorește să facă parte dintr-un executiv care ar depinde de voturile AUR în Parlament.

Analistul politic Cristian Andrei a pus degetul pe rană: „Pe fond, ar fi o formulă PSD+UDMR+minorități și cu susținere de la facțiuni AUR, SOS, POT. Și vorbim de un număr consistent de traseiști — peste 50. Toate formulele aflate pe masă azi sunt slabe, pentru că ar fi forțate, chinuite.”

Al doilea scenariu analizat la Cotroceni este un guvern minoritar de dreapta, construit în jurul polului PNL-USR, cele două partide semnând recent un acord de colaborare. Această analiză nu include varianta revenirii lui Ilie Bolojan în funcția de premier.

E varianta care ar păstra cel mai bine linia reformistă a ultimilor ani, dar are o problemă matematică greu de rezolvat. Un guvern minoritar PNL-USR-UDMR și minorități ar aduna în jur de 180 de voturi din cele 233 necesare, adică undeva la 38-39% din Parlament. Fără sprijin extern, din partea AUR sau a altor grupuri, votul de învestitură rămâne o himeră.

Ilie Bolojan a ieșit în opoziție cu un mesaj clar anti-PSD, dar nu exclude un guvern minoritar și caută sprijin inclusiv la partide care nu sunt în Parlament. PNL ar putea absorbi și Forța Dreptei, Ludovic Orban anunțând deja discuții în acest sens.

Varianta unui premier tehnocrat care să conducă un cabinet format din miniștri politici este, din punct de vedere diplomatic, cea mai elegantă ieșire pentru Nicușor Dan. Această formulă l-ar proteja pe președinte de acuzația că a demis Guvernul Bolojan pentru a oferi puterea PSD: premierul ar fi din afara partidelor, dar miniștrii ar fi politici.

Palatul Cotroceni ia în calcul un guvern politic cu un prim-ministru din afara partidelor, o formulă care ar răspunde contextului de fragmentare politică și posibilelor blocaje în negocierea alianțelor.

Problema: găsirea unui tehnocrat cu suficientă autoritate pentru a gestiona un cabinet format din politicieni cu interese divergente nu e un exercițiu simplu.

Ultima variantă de pe masa președintelui este și cea mai radicală: un executiv format exclusiv din tehnocrați, fără nicio implicare directă a partidelor politice. Un asemenea executiv ar avea nevoie de o susținere parlamentară suficient de largă, într-un context în care partidele încearcă să-și securizeze influența în viitoarea formulă de putere.

Un guvern tehnocrat ar putea gestiona mai eficient problemele economice urgente: deficitul bugetar, presiunile din PNRR, negocierile cu FMI. Dar vine cu un deficit de legitimitate politică greu de ignorat. Fără sprijinul explicit al unor partide, votul de învestitură devine, din nou, problema principală.

Dincolo de cele patru scenarii tehnice, există un fir comun care leagă toate calculele de la Cotroceni: urgența. Nicușor Dan și-a asumat public obiectivul de a avea un guvern legitim care să depună jurământul înainte de finalul lunii mai. Nu e un termen arbitrar: România funcționează cu un guvern interimar, incapabil să ia decizii majore, tocmai în momentul în care presiunile economice și geopolitice cer decizii rapide.

Nicușor Dan își dorește formarea unui guvern stabil, susținut de o majoritate parlamentară, dar nu exclude intervenția prezidențială dacă partidele nu ajung la un acord. Mesajul implicit e că timpul negocierilor la nesfârșit s-a terminat.

Sursele politice susțin că această criză ar putea dura două sau trei săptămâni, perioadă în care partidele vor analiza variantele aflate pe masă înainte de alegerea unei formule de guvernare. Două-trei săptămâni înseamnă că termenul lui mai devine din ce în ce mai greu de respectat.

România are un președinte ales cu un mandat clar pro-european și reformist. Are partide care susțin, formal, același discurs. Și totuși, după căderea unui guvern, rezultat al unui joc politic pe care puțini îl înțeleg pe deplin, nimeni nu pare capabil să pună laolaltă o majoritate funcțională.

Cele patru scenarii de pe masa lui Nicușor Dan nu sunt patru soluții. Sunt patru variante de compromis, fiecare cu propriile costuri politice. Întrebarea nu mai este care dintre ele e cea mai bună, ci care poate trece pragul de 233 de voturi fără să arunce în aer ceea ce a mai rămas din echilibrul politic fragil al acestei țări.

Consultările oficiale încep joi sau vineri. Răspunsul, sperăm, înainte de finalul lui mai.