Într-un context internațional deja complicat, cu tensiuni legate de petrol, de piața energetică și de conflictul cu Iranul, ultimul lucru de care România avea nevoie era instabilitatea guvernamentală.
Moțiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Bolojan a venit exact când România avea cea mai mare nevoie de stabilitate.
Jocurile politice ajung să coste mai mult decât își imaginează cei care le provoacă. Moțiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Bolojan a venit exact în momentul în care țara avea cea mai mare nevoie de stabilitate, în cel mai prost moment ales de PSD și AUR. Iar efectele economice nu au întârziat să apară.
Leul, primul care a simțit criza
În ziua în care guvernul a căzut, euro a urcat la 5,2180 lei la cursul BNR, de la 5,1998 lei în ziua precedentă. A doua zi, presiunea pe leu a împins cursul la un nou maxim istoric, 5,2688 lei/euro. Pentru mulți poate părea doar o cifră, însă în realitate înseamnă o scădere imediată a puterii de cumpărare a românilor.
Economia României este profund legată de moneda europeană. Benzina, motorina, energia electrică, gazele naturale și aproape toate produsele importate sunt influențate direct de cursul euro. Iar România, din păcate, importă enorm. În orice produs realizat în această țară există costuri legate de combustibil, transport și energie. Atunci când aceste costuri cresc, cresc automat și prețurile de la raft.
Iar efectele nu sunt temporare. Nu există o scădere substanțială a valorii euro, iar presiunea asupra economiei continuă.
Pentru piețe, instabilitatea politică nu este o dispută de talk-show. Este risc. Iar riscul se plătește.
BNR și costul stabilității
Mai grav este faptul că pentru a menține o anumită stabilitate monetară, Banca Națională a României a fost nevoită să intervină masiv, folosind din rezerva de stat.
Acest lucru arată cât de fragilă devine economia atunci când instabilitatea politică se suprapune peste tensiunile internaționale deja existente.
- Curs mai slab: importurile devin mai scumpe.
- Combustibili mai scumpi: transportul se reflectă în prețul tuturor produselor.
- Energie mai scumpă: firmele produc mai scump, iar costurile ajung la consumator.
- Rate și finanțări mai grele: riscul de țară poate ridica dobânzile.
- Încredere mai mică: oamenii și companiile amână cheltuieli și investiții.
Efectul mai puțin discutat: frica oamenilor
Există însă și un efect mai puțin discutat: frica oamenilor. În perioade de nesiguranță, populația începe să reducă cheltuielile. Oamenii cumpără mai puțin, firmele vând mai puțin, producția scade, iar companiile ajung inevitabil să reducă salarii sau chiar să concedieze angajați.
Încasările statului scad, economia încetinește, iar nivelul de trai este afectat direct. O criză politică poate părea abstractă la început, dar ea se transformă rapid în comportamente concrete: mai puțină încredere, mai puține achiziții, mai puține investiții, mai multe planuri amânate.
Mai întâi trebuia evitat haosul
Toți critică faptul că nu au existat niște măsuri economice care să stimuleze producția și să sprijine creșterea nivelului de trai în România. Dar mai întâi trebuia să existe minte suficientă să nu se întâmple ce s-a întâmplat.
Într-un context internațional deja complicat, cu tensiuni legate de petrol, de piața energetică și de conflictul cu Iranul, ultimul lucru de care România avea nevoie era instabilitatea guvernamentală.
Uneori, cea mai importantă măsură economică este responsabilitatea. Dacă nu provocai haos, măcar păstrai nivelul de trai acolo unde era.
Uneori, cea mai importantă măsură economică este responsabilitatea.
Cine a dărâmat trebuie să vină cu soluții
Astăzi vedem clar consecințele: nimeni nu vrea să își asume guvernarea, iar cei care au contribuit la schimbarea puterii trebuie să demonstreze că au și soluții, nu doar ambiții politice.
Există o regulă simplă în orice domeniu: dacă vii să înlocuiești pe cineva, trebuie să fii pregătit cu alternative mai bune. Deci soluția trebuie să vină clar de la AUR și de la PSD.
Nu este suficient să dărâmi. În politică, mai ales într-o economie fragilă, dărâmarea fără plan este o formă de iresponsabilitate. Iar nota de plată nu o plătesc partidele. O plătesc oamenii.
