Iran și Oman au purtat noi tratative despre siguranța navigației prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit presei iraniene citate de Wall Street Journal. Discuțiile — purtate la nivelul subsecretarilor de stat din ministerele de externe ale celor două țări — confirmă că Mascat rămâne singurul canal diplomatic activ dintre Teheran și restul lumii în gestionarea unuia dintre cele mai grave crize maritime din ultimele decenii.
Tratativele Iran–Oman nu sunt primele de acest fel. O rundă similară a avut loc pe 5 aprilie, la câteva zile după ce Iranul anunțase că elaborează, împreună cu Omanul, un protocol de monitorizare a traficului naval prin strâmtoare. Noutatea acestei noi runde este că vine pe fondul escaladării din primele zile ale lunii mai, după ce SUA au lansat Operațiunea „Project Freedom” — o misiune de escortare militară a navelor comerciale.
Ce propune protocolul comun Iran–Oman pentru Ormuz
Conform declarațiilor oficiale iraniene, traficul naval prin Strâmtoarea Hormuz ar urma să fie „supravegheat și coordonat” de Iran și Oman împreună. Iranul a creat deja o instituție dedicată acestui scop: Persian Gulf Strait Authority (PGSA), care a emis un document intitulat „Vessel Information Declaration”.
Formularul conține peste 40 de întrebări pe care navele trebuie să le completeze înainte de tranzit: numele vasului, numărul de identificare, istoricul de denumiri anterioare, țara de origine și destinația, naționalitățile proprietarilor și operatorilor înregistrați, naționalitățile echipajului și detalii despre marfă. Practic, un regim de declarare obligatorie care transformă tranzitul liber dintr-un drept în o procedură administrativă controlată de Teheran.
Statele din Golf — Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Qatar, Kuweit — au reacționat imediat, cerând să fie incluse în orice cadru de decizie privind navigația prin strâmtoare. Iranul și Omanul nu pot stabili reguli pentru o cale navigabilă care afectează direct și economiile lor, a fost mesajul transmis diplomatic.
De ce Omanul rămâne unicul mediator credibil
Dintre toate statele din regiune, Omanul este singurul care a menținut relații funcționale cu Iranul pe toată durata crizei. Mascat a declarat public „neutralitate activă” și a oferit porturile alternative Duqm, Salalah și Sohar ca rute de bypass pentru mărfurile blocate. Atacurile iraniene cu drone au afectat parțial infrastructura, iar costurile de asigurare au urcat dramatic, limitând utilizarea acestor rute.
Omanul a jucat același rol de canal în negocierile nucleare din 2015, în discuțiile americano-iraniene de la Islamabad și acum în tratativele despre Ormuz. Geografic, Strâmtoarea Ormuz trece prin apele teritoriale ale ambelor țări — Iran și Oman —, ceea ce îi conferă Mascat-ului o pondere legitimă pe care nicio altă țară din Golf nu o deține în aceeași măsură.
Problema este că Iranul pare să folosească această relație ca pârghie pentru a-și legitima controlul unilateral, nu pentru a construi un acord multilateral. Ideea că doar cele două țări ar trebui să decidă regulile de tranzit — ignorând statele din Golf care exportă prin strâmtoare — nu a primit acceptul celorlalți actori regionali.
Ce înseamnă criza pentru cele 20% din petrolul mondial care tranzitează Ormuz
Strâmtoarea Ormuz este punctul de tranzit pentru aproximativ o cincime din petrolul mondial și o cantitate semnificativă de gaze naturale lichefiate. De la declanșarea crizei pe 28 februarie 2026 — după loviturile aeriene americano-israeliene care l-au ucis pe liderul suprem Ali Khamenei — traficul naval a scăzut cu până la 70%, iar prețul petrolului Brent a atins un maxim de 126 de dolari pe baril.
La mijlocul lunii mai 2026, peste 600 de tancuri rămân blocate în Golful Persic. Alte 20.000 de marinari se află în zone de risc ridicat. Companiile mari de transport maritim și-au suspendat operațiunile, iar costurile de asigurare pentru orice navă care încearcă să tranziteze strâmtoarea au explodat.
Operațiunea americană de escortare militară, lansată pe 4 mai, a deschis un coridor parțial, dar nu a rezolvat problema de fond: Iranul controlează efectiv jumătate din strâmtoare și poate impune costuri inacceptabile oricărei nave care nu respectă noul protocol.
Ce semnifică dubla logică a Teheranului în aceste negocieri
Tratativele Iran–Oman Ormuz reflectă o strategie pe care Teheranul o aplică sistematic în această criză: negocierea diplomatică în paralel cu presiunea militară și administrativă. Pe de o parte, Iran trimite semnale că este deschis la discuții despre redeschiderea strâmtorii. Pe de altă parte, instituie un sistem de control — PGSA, formularul de declarare, taxele de tranzit care au depășit un milion de dolari per navă — care transformă redeschiderea într-un instrument de putere pe termen lung.
Această dublă logică nu este accidentală. Teheranul încearcă să iasă din criză nu cu strâmtoarea redeschisă ca înainte, ci cu un precedent stabilit: că Iran are dreptul să supravegheze, să taxeze și să condiționeze tranzitul prin Hormuz. Un precedent pe care nicio putere navală majoră nu l-a acceptat în mod formal până acum.
Ce urmează după noua rundă de tratative
Experții din ambele delegații au prezentat „o serie de viziuni și propuneri care urmează să fie studiate”, potrivit comunicatului oficial oman. Formularea este deliberat vagă și indică faptul că nu există încă un acord concret — nici măcar un calendar pentru pașii următori.
Între timp, SUA mențin blocada porturilor iraniene lansată pe 13 aprilie, ca răspuns la eșecul negocierilor de la Islamabad. Cele două blocade — iraniană și americană — se suprapun geografic și politic, menținând peste 600 de tancuri captive și piețele energetice într-o stare de incertitudine prelungită.
Tratativele Iran–Oman Hormuz sunt, deocamdată, cel mai activ canal diplomatic deschis. Dar între un protocol de monitorizare și o redeschidere reală a strâmtorii rămâne o distanță considerabilă — una pe care nicio rundă de discuții la nivel de subsecretar nu o poate acoperi fără un acord politic mai larg, care să implice și Washingtonul.
Întrebări frecvente despre tratativele Iran–Oman pentru Hormuz
Ce au discutat Iran și Oman despre Strâmtoarea Ormuz?
Cele două țări au purtat tratative la nivel de subsecretari de stat despre măsuri care să asigure tranzitul lin al navelor prin Strâmtoarea Hormuz în contextul crizei regionale. Experții din ambele delegații au prezentat propuneri care urmează să fie studiate, fără să fie anunțat un acord concret.
Ce este Persian Gulf Strait Authority și ce impune navelor?
PGSA este o instituție creată de Iran pentru a administra tranzitul prin Hormuz. A emis un formular „Vessel Information Declaration” cu peste 40 de întrebări obligatorii pentru orice navă care vrea să tranziteze strâmtoarea: identitatea navei, destinația, naționalitățile proprietarilor, operatorilor și echipajului, plus detalii despre marfă.
De ce este Omanul singurul mediator activ în criza Ormuz?
Omanul este singura țară din Golf care menține relații diplomatice funcționale cu Iranul și a declarat „neutralitate activă” în conflict. Geografic, strâmtoarea trece prin apele teritoriale ale ambelor țări, ceea ce îi conferă Mascat-ului o legitimitate naturală în orice negociere despre regulile de tranzit.
