Foștii soți pot păstra numele din căsătorie după divorț fără acordul celuilalt, printr-o modificare a Codului civil adoptată miercuri de Camera Deputaților, for decizional.
Până acum, păstrarea numelui depindea de consimțământul fostului soț sau de dovedirea unui interes legitim în fața instanței de judecată.
Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea Codului civil în sensul recunoașterii exprese a dreptului fiecărui fost soț de a-și păstra numele dobândit în timpul căsătoriei, independent de consimțământul celuilalt.
‘La desfacerea căsătoriei prin divorț, fiecare dintre soți poate alege să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei sau să revină la numele purtat anterior. Instanța ia act de această manifestare de voință prin hotărârea de divorț. Dacă soții nu aleg numele pe care îl vor purta după divorț, fiecare dintre foștii soți va păstra numele purtat în timpul căsătoriei’, conform inițiativei legislative.
Ce prevede noua lege privind păstrarea numelui după divorț
În expunerea de motive, inițiatorii subliniază că legislația în vigoare prevede trei posibilități cu privire la alegerea numelui de familie în contextul divorțului: fie se revine la numele purtat înainte de căsătorie, fie există un consens cu privire la numele ce urmează a fi păstrat după divorț, fie, în lipsa consimțământului unuia dintre soți, celălalt soț justifică un interes legitim, temeinic de a păstra numele obținut în timpul căsătoriei.
‘Din această perspectivă, în situația în care unul dintre soți dorește să păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, însă celălalt soț se împotrivește, primului îi revine sarcina de a proba acele motive temeinice care justifică menținerea numelui dobândit, urmând ca instanța de judecată, analizând temeinicia probatoriului relativ fie la un interes legitim serios, fie la interesul superior al copilului, să admită sau nu o astfel de cerere. Avem convingerea că actuala reglementare nu ține cont de o serie de realități sociale care ar trebui să permită foștilor soți să își păstreze oricare dintre nume. (…) Păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei după divorț reprezintă o problemă circumscrisă drepturilor fundamentale ale omului și, inerent, de autonomia personală a fiecărui cetățean. În primul rând, potrivit principiului constituțional al respectării vieții private și al demnității umane, fiecare individ are dreptul să își construiască și să își protejeze propria id
entitate, numele fiind un element esențial al acestei identități, astfel încât libertatea de a-l păstra nu poate fi condiționată de acordul unei terțe persoane, chiar dacă aceasta este fostul soț’, se mai arată în expunerea de motive.
Proiectul a fost adoptat și de Senat iar Camera Deputaților este for decizional în acest caz.
