Există oameni care câștigă o olimpiadă internațională și intră în istoria unui oraș. Aida Mitroi a câștigat trei.
Aida Mitroi, o poveste despre genialitate, muncă și MIT.
La 18 ani, tânăra din Timișoara lasă în urmă o carieră școlară care ar face invidioși mulți oameni maturi: trei medalii de aur consecutive la Olimpiada Europeană de Matematică pentru Fete, un bronz la Olimpiada Internațională de Matematică și un loc în Hall of Fame-ul celei mai importante competiții dedicate elevelor de matematică din lume. Iar în fața ei: Cambridge, MIT și Caltech, toate cu ușa deschisă.
Totul a început la Generala 16
Aida Mitroi și-a petrecut primii opt ani de școală la Școala Gimnazială nr. 16 din Timișoara. Primul semn că lucrurile vor fi diferite a venit în clasa a opta, când a obținut medalia de aur cu punctaj maxim la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori 2022, o performanță care a plasat România pe primul loc pe națiuni, cu cel mai mare scor general din istoria competiției.
Pentru mulți, un astfel de rezultat ar fi fost un punct culminant. Pentru Aida, era doar începutul.
Dorind să ridice ștacheta pregătirii, a ales Liceul Teoretic Internațional de Informatică din București, una dintre școlile care a dat, de-a lungul timpului, cei mai mulți elevi olimpici din România. Datorită rezultatelor sale, a fost admisă fără taxă.
Patru ani, opt medalii internaționale
Ceea ce a urmat în liceu este greu de rezumat fără să pară exagerat. Palmaresul complet: aur la EGMO în 2024, 2025 și 2026, argint la EGMO 2023, bronz la Olimpiada Internațională de Matematică 2024, argint la Balcaniadă 2024 și trei bronzuri la Romanian Master of Mathematics în 2024, 2025 și 2026.
La cea mai recentă ediție a EGMO, în 2026, Aida a obținut a treia medalie de aur consecutivă. Rezultatul a plasat-o pe locul 6 în Hall of Fame EGMO, clasamentul rezervat celor mai constante și mai valoroase participante din întreaga istorie a olimpiadei.
Și nu a concurat singură. Alături de colegele sale Mălina-Carla Pavel, Carina Maria Viespescu și Ioana Stroe, Aida a transformat România în campioana Europei la matematică, cu cel mai bun rezultat din istoria participării țării noastre la această competiție. La nivel mondial, echipa s-a clasat pe locul doi, după China.
Cum arată matematica din interior
Aida nu vorbește despre performanțele ei cu aroganță. Dimpotrivă. Ea descrie competițiile cu o luciditate care surprinde: pentru ea, au fost mai degrabă un mod de a se testa și de a vedea până unde poate ajunge, cu momente bune, dar și cu perioade dificile în care lucrurile nu mergeau cum își dorea.
Acolo, spune ea, a învățat cel mai mult: să continue chiar și atunci când nu există un rezultat imediat.
Un alt lucru care a marcat-o a fost contactul cu alți elevi pasionați de matematică. La competițiile internaționale îți dai seama că nu ești singurul care gândește așa, iar asta îți schimbă perspectiva.
E o imagine diferită față de cea cu care suntem obișnuiți, a geniului singuratic care rezolvă probleme în izolare. Aida vorbește despre comunitate, despre curiozitate, despre bucuria de a greși și de a lua totul de la capăt.
„Nu cred că m-a definit neapărat un rezultat anume, ci felul în care am rămas consecventă pe parcursul anilor.”
Cambridge, MIT, Caltech — toate au spus „da”
Înainte de a-și termina liceul, Aida a aplicat la mai multe universități de top din lume și a fost admisă la University of Cambridge, Trinity College, Massachusetts Institute of Technology și California Institute of Technology, alături de alte instituții de prestigiu din Marea Britanie.
Nu sunt universități care primesc pe oricine. Trinity College Cambridge a produs zeci de laureați Nobel. MIT și Caltech sunt, de decenii, sinonime cu excelența în știință și inginerie. Că toate trei și-au deschis porțile pentru o fată din Timișoara care a terminat liceul la București spune ceva despre amploarea reală a performanței ei.
România care nu apare la știri
| 2022 | Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori · medalie de aur cu punctaj maxim |
| 2023 | European Girls’ Mathematical Olympiad · medalie de argint |
| 2024 | European Girls’ Mathematical Olympiad · medalie de aur |
| 2024 | Olimpiada Internațională de Matematică · medalie de bronz |
| 2024 | Olimpiada Balcanică de Matematică · medalie de argint |
| 2024 | Romanian Master of Mathematics · medalie de bronz |
| 2025 | European Girls’ Mathematical Olympiad · medalie de aur |
| 2025 | Romanian Master of Mathematics · medalie de bronz |
| 2026 | European Girls’ Mathematical Olympiad · medalie de aur · locul 6 în Hall of Fame EGMO |
| 2026 | Romanian Master of Mathematics · medalie de bronz |
| 2026 | Admisă la University of Cambridge, MIT și Caltech |
Povestea Aidei Mitroi e parte dintr-un tablou mai larg, pe care România îl ignoră cu o consecvență supărătoare. Cele patru eleve care au câștigat campionatul european de matematică nu au crescut în condiții speciale, nu au beneficiat de laboratoare de ultimă generație sau de infrastructuri importate. Au avut profesori dedicați, pasiune și o ambiție pe care nu a frânat-o nimeni.
Și tot ele sunt cele care, an de an, duc tricolorul în locuri în care politicienii nu ajung niciodată: în fața unui juriu internațional, cu un creion și o foaie albă, acolo unde contează doar ce știi cu adevărat.
Aida Mitroi a terminat liceul cu trei medalii de aur europene în geantă și cu acceptul MIT în inbox. Undeva, în Timișoara, Generala 16 poate fi mândră.
Interviu cu Aida Mitroi
În clasa a cincea eram destul de timidă. Nu eram „copilul olimpic”, ci doar un copil curios, căruia îi plăcea să descopere lucrurile pas cu pas. Treptat, am început să fiu tot mai atrasă de matematică și de jocurile logice, pentru că îmi hrăneau perfect curiozitatea intelectuală.
Cred că cea mai mare teamă a mea era să nu greșesc în fața celorlalți. Deși aveam încredere în cunoștințele mele, nu eram pe deplin sigură pe mine — practic, îmi lipsea încrederea în propriile forțe.
Da, cu siguranță. Doamna mea profesoară din gimnaziu a avut un rol esențial, pentru că a apărut exact în momentul în care aveam cea mai mare nevoie ca ideile mele să fie validate. Cred că fără sprijinul dumneaei, matematica ar fi rămas doar o pasiune frumoasă, dar nedefinită, fără să îmi dau seama cât de departe aș putea ajunge.
Ea a transformat matematica din ceva pur distractiv într-un adevărat stil de viață, iar această perspectivă mă ghidează și astăzi.
Sincer, matematica îmi ocupă aproape tot timpul, dar în cel mai frumos mod posibil. Mi-a adus mai multe bucurii decât cred că aș fi putut găsi oriunde altundeva. Stau ore întregi cufundată într-o singură problemă, aceasta fiind cea mai mare satisfacție a mea: să îmi testez limitele, să văd cât de puternice sunt ideile mele și cum le pot aplica, chiar și în cele mai neașteptate moduri.
De multe ori nici nu îmi dau seama cum trece timpul și ajung să lucrez până târziu în noapte. Chiar și atunci îmi pare rău că trebuie să mă opresc și să continui a doua zi. Simt că această pasiune mă definește în întregime și că, prin ceea ce îmi oferă ea, pot ajunge oricât de departe.
Au existat câteva astfel de momente, mai ales atunci când muncești la fel de mult, dar rezultatele nu apar așa cum ai sperat. În clipele acelea ajungi inevitabil să te întrebi dacă merită să continui.
Totuși, răspunsul a venit foarte repede, cel puțin în cazul meu: indiferent cât de mult încerci să te îndepărtezi de adevărata ta pasiune, nu reușești. La un moment dat îți dai seama că ea se confundă cu tine și cu felul tău de a fi.
Am fost nevoită de multe ori să renunț la anumite plăceri, fie că este vorba de timp liber în general, sau timp petrecut cu prietenii, familia sau diverse ocazii. Alteori, încercam să îmi fac timp să mă relaxez, fiind stresată, însă nu reușeam să mă desprind complet de universul meu al matematicii și olimpiadelor.
Deși sunt convinsă că fiecare lucru pe care l-am ratat era o oportunitate frumoasă de care să mă pot bucura, în același fel mă uit și la problemele mele pe care le rezolv. Deci nu, nu regret nimic din ce am făcut — este un mod inevitabil de a te dedica la ceea ce te atrage cel mai mult.
Depinde. Unii mă vedeau drept „fata cu matematica”, ceea ce mi se pare firesc. În cercul apropiat, însă, eram pur și simplu Aida.
Îmi amintesc că, în gimnaziu, o colegă mă întreba foarte des despre matematică. Era curioasă și nu înțelegea cum poate să îmi placă atât de mult. Discuțiile cu ea m-au făcut să realizez că entuziasmul poate fi transmis mai departe. Am avut sentimentul că, prin felul în care îi răspundeam, am reușit să o apropii puțin de matematică și poate chiar să o inspir.
Există oportunități și profesori foarte buni, dar sistemul în sine nu e construit pentru genul acesta de parcurs. Am ajuns aici mai mult datorită oamenilor din sistem, nu datorită sistemului în sine. Am ales ICHB deoarece mi s-a potrivit perfect în ceea ce privește susținerea academică. Este nevoie de o programă adaptată pentru cei care își doresc să facă performanță — cel puțin aceasta este părerea mea.
Da, există momente în care o simt, mai ales când realizez că pentru mine anumite lucruri au fost posibile doar pentru că părinții mei au făcut compromisuri. Nu este o presiune constantă, dar este acolo, iar eu încerc să o duc făcând lucrurile cu cea mai mare responsabilitate, știind că familia încearcă să mă susțină din toate punctele de vedere.
Îndrăznesc să spun că ziua primirii deciziei de la MIT a fost cea mai emoționantă zi din viața mea. De când m-am trezit eram puțin neliniștită, iar în apropierea orei fixe am hotărât să merg cu mama afară, să ne plimbăm printr-un parc.
Odată cu venirea acelei ore, am deschis portalul MIT-ului, însă mă uitam doar la pagina principală, fără să am puterea să deschid răspunsul. Deși eram la un click distanță de a vedea cea mai mare realizare a mea, pur și simplu nu mă puteam aduna. Atunci, am rugat-o pe mama să o facă ea pentru mine și să îmi spună pe scurt „da” sau „nu”. La vederea acelor confetti, mamei i-au dat lacrimile, iar apoi și mie la fel. A fost un moment ireal, pe care mi-l închipuiam și la care visam cu mult timp în urmă.
Da, am simțit asta, mai ales la început, când vedeam concurenți din toată lumea al căror background nu părea să semene cu al meu. Dar după un timp a încetat să mai conteze, pentru că problema din fața ta e aceeași pentru toți. Din acel moment nu mai e important de unde ai pornit, ci unde te-a dus întregul drum.
E greu, pentru că voi fi nevoită să las în urmă o mare parte din viața mea. În România am crescut, aici am avut profesorii care m-au format, colegii alături de care am trăit emoția competițiilor și oamenii care au crezut în mine de la început. Toate acestea sunt parte din mine și nu pot fi înlocuite.
În același timp, simt că plecarea este un pas firesc. Universitățile mari înseamnă acces la un mediu în care mă pot dezvolta exact așa cum îmi doresc. Nu simt că plec pentru a lăsa ceva în urmă, ci mai degrabă pentru a merge mai departe cu tot ceea ce România mi-a oferit.
Le-aș spune, în primul rând, să nu își subestimeze niciodată potențialul. Diferența nu este talentul, ci faptul că cineva a avut la momentul oportun un profesor care să îl observe, sau pur și simplu curajul de a continua. Știu că există mulți copii talentați care poate nu au acces la aceleași oportunități, iar asta este una dintre cele mai nedrepte realități. Totuși, cred că pasiunea autentică găsește, în timp, o cale să se facă remarcată.
Cred că aș schimba felul în care sunt descoperiți și susținuți de mici. Sunt mulți copii foarte talentați care se pierd pentru că nu au acces la profesorii sau mediul potrivit. Mi-ar plăcea să existe mai mult sprijin real pentru ei, nu doar interes atunci când apar rezultatele.
Un lucru pe care nu i l-am arătat niciodată în măsura corectă este cât de recunoscătoare sunt pentru tot ceea ce a făcut pentru mine de-a lungul vieții mele. Mama m-a pus mereu pe mine pe primul loc, înaintea nevoilor ei proprii, și m-a îndrumat în fiecare clipă așa cum a știut ea mai bine. Ea rămâne omul principal din spatele succesului meu — care, deși nu se vede, mă susține mereu.
De-a lungul parcursului meu, nu am simțit niciodată că am ajuns într-un punct în care „am reușit”. De fiecare dată când se termina un concurs, recurgeam la aceeași metodă: probleme din ce în ce mai grele și ținte din ce în ce mai înalte.
Nu cred că m-a definit neapărat un rezultat anume, ci felul în care am rămas consecventă pe parcursul anilor, chiar și atunci când nu mergea cum îmi doream. Uitându-mă înapoi, îmi dau seama de câtă motivație interioară și reziliență am avut nevoie pentru a trece cu bine prin cele mai grele olimpiade, știind că reprezint România la cel mai înalt nivel posibil, unde o singură problemă ratată poate însemna un dezastru.
După toate aceste provocări, am urcat pe locul 6 în all-time Hall of Fame la EGMO — practic, sunt a 6-a cea mai titrată fată din lume până în prezent. Locul acela, „6 în lume”, precum și restul medaliilor de la celelalte competiții internaționale la care am participat nu le-am văzut niciodată ca pe un obiectiv final. Sunt mai degrabă o confirmare a faptului că direcția în care am mers în tot acest timp a avut mereu sens.
Aida Mitroi nu vorbește despre succes ca despre o destinație. Pentru ea, medaliile par mai degrabă borne pe un drum început din curiozitate și dus mai departe prin muncă.
- EGMO — profil Aida Mitroi și rezultatele la Olimpiada Europeană de Matematică pentru Fete. egmo.org
- EGMO — rezultatele României la EGMO 2026. egmo.org
- IMO Official — rezultatele României la Olimpiada Internațională de Matematică 2024. imo-official.org
