De Ziua Bibliotecarului, celebrată pe 23 aprilie în România din 2005, bibliotecarii transformă spațiile tradiționale în huburi comunitare, deși profesia rămâne printre cele mai slab remunerate din zona intelectuală.
Subfinanțarea cronică și deficitul de personal amenință o profesie care oferă acces echitabil la educație, cultură și incluziune socială.
Într-o lume în care accesul la informație este aparent nelimitat, dar inegal distribuit, rolul bibliotecarului devine esențial în facilitarea accesului echitabil la cunoaștere.
În acest context, biblioteca să rămână una dintre puținele instituții complet deschise tuturor. Mai mult decât o relicvă a trecutului, ea se afirmă ca un hub comunitar și o structură esențială pentru viitorul comunităților.
„Este o zi de celebrare, dar și de recunoaștere. Avem nevoie să vorbim mai mult despre biblioteci și despre bibliotecari nu doar festiv, ci și responsabil. O societate care își respectă bibliotecarii transmite, de fapt, că respectă cunoașterea, educația, cultura și dreptul fiecărui om de a avea acces la informație”, a declarat, pentru AGERPRES, Mihaela Morariu, șef serviciu Programe culturale, digitizare, comunicare din cadrul Bibliotecii Județene ‘Gheorghe Asachi’ Iași.
Din ce în ce mai mult, bibliotecile funcționează ca un centru comunitar de educație, cultură, informare și incluziune socială, adaptându-se nevoilor unei societăți aflate într-o transformare accelerată.
„Biblioteca nu mai este doar locul în care cititorul vine să împrumute o carte. De la un an la altul, biblioteca publică își redefinește profund identitatea, depășind imaginea tradițională de spațiu dedicat exclusiv lecturii la hub comunitar”, afirmă Mihaela Morariu.
Tot ea spune că biblioteca a devenit un spațiu multifuncțional în care au loc ateliere, conferințe, cluburi de lectură, programe pentru copii, dar și cursuri de educație digitală sau alfabetizare media sau formare continuă.
Ziua Bibliotecarului: de la raftul de cărți la hub comunitar
„Rolul bibliotecii s-a extins foarte mult de la sprijin educațional formal la învățarea pe tot parcursul vieții. Totodată, oferă acces la resurse pentru persoane care nu au întotdeauna acasă infrastructura necesară, creează contexte de socializare și reduce izolarea. Într-o comunitate sănătoasă, biblioteca este una dintre instituțiile care țin deschis legătura dintre cultură, educație și viața de zi cu zi”, explică Mihaela Morariu.
Practic, susține aceasta, biblioteca s-a transformat într-un punct de întâlnire între educația formală și învățarea pe tot parcursul vieții.
Tot ea ne spune că, într-un context dominat de suprasaturare informațională, nevoia principală a cititorilor nu mai este doar accesul la resurse, ci capacitatea de a le înțelege și evalua. Astfel, biblioteca răspunde acestei provocări printr-un rol esențial de ‘ghid’ în universul informației.
„Trăim într-o abundență de informație. Dar nu orice informație este corectă, relevantă sau utilă. Biblioteca intervine tocmai în acest punct sensibil: îi ajută pe oameni să găsească resurse credibile, să aleagă, să înțeleagă, să verifice și să folosească informația”, mai spune Mihaela Morariu.
Astfel, biblioteca răspunde unei nevoi comune care reprezintă accesul real și echitabil la cunoaștere.
„Pentru copii și tineri, acest rol înseamnă formarea gândirii critice și a curiozității, pentru adulți este un sprijin în dezvoltarea personală și profesională. Pentru seniori, biblioteca reprezintă un spațiu de conectare și participare socială”, punctează Mihaela Morariu.
Odată cu transformarea bibliotecii, imaginea clasică a celui care gestionează rafturi de cărți este înlocuită de un profil profesional complex.
Cea mai slab remunerată profesie intelectuală din România
„Astăzi, bibliotecarul este mediator cultural, facilitator educațional, comunicator, organizator de programe, ghid în lumea informației și uneori trainer sau consilier de lectură. În multe cazuri, devine un partener activ al școlilor, ONG-urilor și comunității locale”, mai explică aceasta.
Pentru ea, profesia de bibliotecar presupune competențe variate – de la cultură generală și abilități de comunicare, până la competențe digitale și capacitate de adaptare.
„Bibliotecarul trebuie să aibă competențe foarte diverse care implică atât cultură generală solidă, abilități de comunicare, capacitate de organizare, cunoștințe adaptabile, dar și multă răbdare. Este o profesie care cere nu doar studii, ci și responsabilitate și formare permanentă”, afirmă Mihaela Morariu.
Cu toate acestea, statutul profesiei rămâne insuficient valorizat, în ciuda rolului său social esențial.
Una dintre cele mai mari dificultăți este subfinanțarea cronică a bibliotecilor, pentru că ele au nevoie de spații adecvate, de actualizarea colecțiilor și tehnologiei, programe pentru public, dar și de personal.
„În multe cazuri resursele sunt limitate, iar așteptările sunt tot mai mari. O altă dificultate este deficitul de personal și statutul profesional insuficient valorizat. Vorbim de o profesie care necesită studii superioare, competențe multiple și adaptare continuă, dar rămâne printre cele mai slab remunerate din domenii din zona profesiilor intelectuale, dacă nu chiar cea mai slab remunerată. La aceasta se adaugă provocările legate de digitalizare, de schimbare a comportamentului de lectură, de nevoia de a atrage public nou și de a menține bibliotecile relevante în comunități în care ritmul social și tehnologic se schimbă foarte repede”, declară Mihaela Morariu.
Digitalizarea accelerată și schimbarea comportamentului de lectură reprezintă alte provocări majore, obligând bibliotecile să se reinventeze constant pentru a rămâne relevante.
Cum atrag bibliotecile tinerii în era digitală
„Nu încercăm să concurăm cu digitalul, ci să îl integrăm inteligent. Pentru publicul tânăr contează foarte mult atmosfera. Tinerii nu trebuie aduși în biblioteci prin nostalgie, ci prin experiențe relevante. De aceea, bibliotecile trebuie să dezvolte activități care combină lectura cu tehnologia, creativitatea, educația media, storytelling-ul, atelierele interactive, jocurile educaționale, dezbaterile, proiectele literare și întâlnirile cu oameni care pot deveni modele”, mai explică Mihaela Morariu.
Ea subliniază că accentul cade pe experiență și participare activă, nu pe modelul clasic al lecturii impuse.
De asemenea, atmosfera joacă un rol esențial întrucât biblioteca trebuie să fie un spațiu deschis, prietenos, în care tinerii se simt încurajați să exploreze, nu judecați.
„Biblioteca trebuie să fie un spațiu în care se simt primiți, nu examinați; provocați intelectual, nu certați pentru că citesc altfel decât generațiile anterioare. Dacă le oferi contexte vii, teme actuale și libertatea de a participa activ, tinerii vin. Poate nu întotdeauna pe traseul clasic al lecturii, dar ajung acolo prin experiențe care le trezesc curiozitatea”, mai spune Mihaela Morariu.
Din perspectiva sa, biblioteca devine un spațiu hibrid, în care cartea tipărită coexistă cu resursele digitale, arhivele, platformele online și laboratoarele educaționale. Altfel spus, biblioteca viitorului nu va renunța la cartea tipărită, dar va lucra tot mai mult cu multiple forme de acces la cunoaștere.
Departe de a dispărea, cartea rămâne nucleul identitar, însă în jurul ei se dezvoltă un ecosistem complex de servicii culturale și educaționale.
„Biblioteca este și va fi o instituție esențială pentru educație, cultură și coeziune socială. Un loc în care un copil descoperă plăcerea lecturii, un adolescent învață să gândească critic, un adult își dezvoltă competențe noi, iar un senior rămâne conectat la comunitate. Dacă va fi susținută corect, biblioteca poate deveni una dintre cele mai importante infrastructuri publice ale secolului XXI – discretă, dar vitală”, a conchis Mihaela Morariu.
Începând cu 2005, pe 23 aprilie, în România este sărbătorită „Ziua Bibliotecarului”.
De asemenea, în aceeași zi este celebrată „Ziua Mondială a Cărții și a Drepturilor de Autor”.
