Hagi a ajuns în Turcia în vara anului 1996. Și de atunci nimic nu a mai fost la fel. Pentru ei, pentru noi, pentru toți.
La baza vieții cotidiene stau lucrurile firești și oamenii obișnuiți. Încercăm să urmăm cursul vieții, al propriului destin gândindu-ne uneori că suntem ceva mai mult decât ceilalți, că suntem meniți lucrurilor mărețe. Dar până la urmă constatăm că suntem la fel.
Cam la fel stau lucrurile și cu fotbaliștii. Aproape fiecare jucător care a ajuns la nivelul profesionist a fost, probabil, cel mai talentat de pe strada lui, poate chiar din cartier. A ieșit în evidență și a urmat traseul normal pentru a ajunge la lumina nocturnei. La un nivel la care au mai ajuns și mulți alții. Exact de aici începe lupta. Cum faci să ”explodezi”? Cum faci să devii cu adevărat star și să schimbi istoria? Care e secretul?
Hagi la Galatasaray: lecția simplității
Turcilor le-a plăcut mult un pasaj dintr-un interviu dat de Hagi, mult după retragere : ”La Barcelona locuiam într-un castel dar fericirea adevărată în fotbal am cunoscut-o la Istanbul.” Cred că asta a fost cheia succesului lui Gică la Galatasaray.
Hagi la Istanbul, Hagi la Galatasaray a însemnat simplitate. Turcii își amintesc și azi că el venea la antrenamente conducând un FIAT Tempra. Nu exista nimeni din tot lotul care să conducă o asemenea mașină, mai degrabă modestă pentru un fotbalist de anvergura lui. Imaginile de atunci, cu el venind la Florya ni-l arată uneori zâmbitor, alteori gânditor și preocupat. Niciodată trufaș. Sunt sigur că dacă suporterii români și cei ai Galatei ar putea folosi o mașină a timpului s-ar duce cu siguranță la unul din momentele în care Gică era cu mingea la picior.
Tricoul cu numărul 10 a devenit o legendă la Galatasaray. Nu contează cine l-a purtat de la el încoace sau cine îl va mai purta. Toți cei care văd acest tricou alergând pe teren au măcar o secundă dorința de a fi Hagi. În acel tricou, în acei ani, Hagi a învățat o națiune să vorbească pe limba fotbalului. Credeți că întâmplator , un an după retragerea sa, Turcia a luat bronzul la Cupa Mondială cu 11 jucători de la Galata?
În martie, mergem la Istanbul să ne căutam destinul. Poate ne va ajuta să ne gândim și să realizăm că EL i-a învățat să simtă cu adevărat arta jocului, că el i-a învățat să privească dincolo de niște șuturi sau pase. Hagi le-a arătat sensurile adânci ale unor emoții. Emoțiile învingătorului. Gică spunea cândva, tot la Istanbul, că fotbalul nu este doar un sport, este o limbă universală, iar el i-a atins cele mai profunde sensuri.
