România rămâne una dintre puținele țări europene în care calul nu este doar un simbol cultural, ci o prezență reală în viața de zi cu zi. De la fermele izolate din Munții Apuseni până la câmpiile din sudul țării, calul continuă să joace un rol important, deși adesea ignorat, într-o societate tot mai tehnologizată. Cu un efectiv estimat la câteva sute de mii de exemplare, România se află constant în topul statelor europene în privința numărului de cai. Spre deosebire de Vest, unde calul este asociat aproape exclusiv cu sportul și agrementul, la noi el rămâne un animal de muncă, indispensabil în gospodăriile mici, în special în zonele rurale.
Calul – forță de muncă în secolul XXI
În satele românești, calul înseamnă transport, agricultură de subzistență și autonomie. Pentru mulți fermieri, un cal bine îngrijit este mai valoros decât un utilaj scump. Pentru multe familii calul înseamnă sursa principală de subzistență. El nu consumă combustibil, nu necesită piese de schimb și poate lucra pe terenuri unde mecanizarea este imposibilă.
Calul românesc: forță de muncă în secolul XXI
Totuși, această realitate vine la pachet cu probleme serioase. Lipsa educației în domeniul bunăstării animalelor, sărăcia și absența controalelor eficiente fac ca numeroși cai să fie suprasolicitați sau îngrijiți necorespunzător. Imaginile cu cai epuizați pe drumurile publice nu sunt rare și continuă să afecteze imaginea României la nivel european.
Rase românești cu valoare istorică
România deține rase de cai cu o valoare genetică și istorică deosebită. Majoritatea populațiilor crescute în hergheliile de stat administrate de Romsilva aparțin unor rase deosebite (13 rase) care la nivel mondial reprezintă efective relativ mici sau foarte mici. Ele sunt adevărate vestigii ale culturii creșterii calului și, în același timp, sunt un patrimoniu genetic cabalin de o inestimabilă valoare universală. Lipițanii, crescuți la Hergheliile de la Sâmbăta de Jos și Beclean, sunt recunoscuți internațional pentru eleganța și aptitudinile lor în dresaj. Calul Huțul, adaptat zonelor montane, este robust, rezistent și ideal pentru turism ecvestru.
Hergheliile sunt ferme de elită al căror rol este acela de a obține progresul genetic și de a menține variabilitatea genetică a nucleelor de rasă, iar depozitele de armăsari, situate pe nivelul inferior al piramidei ameliorării, au rolul de a multiplica și de a transfera progresul genetic obținut în herghelii către populațiile de cai de rasă deținute de crescătorii privați sau către populațiile de animale din marea creștere.
Rasele autohtone: patrimoniu genetic irepetabil
Patrimoniul genetic național al statului (Herghelia Națională) este reprezentat prin nucleele de reproducție aparținând raselor crescute tradițional în hergheliile de stat ale României. Ele sunt dispersate în toate zonele geografice ale României și reprezintă o pagină din istoria noastră.
1. Depozitul de Armăsari Arad, cu sediul în Arad, județ Arad – a fost înființat prin Ordinul nr. 180/1980 al Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare în scopul ameliorării cabalinelor din marea creștere din zona de vest a țării. În ianuarie 1982 a început popularea Depozitului, cu armăsari de montă publică din herghelii. Deține armăsari de montă publică din rasele Ardenez, Pur Sânge Arab, Lipițan, Cal de Sport Românesc, Huțul, Semigreu, Pur Sânge Englez și varietățile Nonius și Furioso – North Star.
2. Depozitul de Armăsari Dumbrava, cu sediul în comuna Timișesti, județ Neamț – în perioada 1900 – 1904 a avut loc înființarea Depozitului de Remontă al Armatei aflat în administrarea Domeniilor Regale, începând cu anul 1911 unitatea a fost trecută în administrarea Ministerului Agriculturii. În anul 1959 depozitul a devenit fermă zootehnică. Deține armăsari de montă publică din rasele Pur Sânge Arab, Cal de Sport Românesc, Pur Sânge Englez, Lipițan, Gidran, Semigreu Românesc, Huțul, Cal de Bucovina.
3. Depozitul de Armăsari Râmnicelu, cu sediul localitatea Râmnicelu, județ Brăila – a fost constituit în anul 1905, pe domeniul regal, din anul 1945 și până în anul 1982 unitatea a funcționat ca fermă de elită în domeniul creșterii și ameliorării cailor de rasă și a aparținut structurii fostului G.A.S. „Ion S. Ion”. În anul 1972, prin hotărârea guvernului, unitatea a fost preluată de la fostul G.A.S. de către ,,Centrul Republican pentru Creșterea și Calificarea Cailor de Rasă”. Deține armăsari de montă publică din rasele Gidran, Trăpaș, Semigreu, Huțul, Furioso – North Star, Lipițan, Cal Românesc de Sport, Cal de Bucovina.
Hergheliile de stat: nuclee de excelență cabalină
4. Depozitul de Armăsari Târgu Mureș, cu sediul în Târgu Mureș, județul Mureș – a fost înființat în anul 1984. Deține armăsari de montă publică din rasele Lipițan, Semigreu Românesc, Ardenez, Huțul, Shagya Arab și Calul Românesc de Sport.
5. Herghelia Beclean, cu sediul în Beclean, județul Bistrița – Năsăud – a fost înființată în anul 1970 ca un depozit de armăsari. În anul 1978 ia ființă herghelia propriu-zisă, axată la început pe creșterea unei rase pentru caii de muncă (Semigreu Românesc). Deține în prezent cabaline din rasele: Semigreu Românesc și Lipițan varietatea colorată (negru și murg).
6. Herghelia Cislău, cu sediul în localitatea Cislău, județul Buzău – a fost înființată în anul 1884 pe fostele domenii ale Mitocului Călugăresc de la Cislău. După 2 ani de la înființare herghelia a fost desființată și s-a constituit un depozit de armăsari, care a funcționat până în anul 1916. În anul 1945, sub conducerea Ministerului Agriculturii, se organizează Herghelia Cislău. Deține cabaline din rasele: Pur Sânge Englez și Gidran.
7. Herghelia Dor Mărunt, cu sediul în localitatea Dor Mărunt, județul Călărași – a fost înființată în anul 1953 având ca obiect de activitate creșterea și ameliorare rasei Trăpaș Românesc (adus de la hergheliile Jegălia și Segarcea) și un nucleu din rasa Semigreu Românesc, în principal pentru deservirea unității. Deține în prezent cabaline din rasa Trăpaș Românesc.
Depozitele de armăsari: piramida ameliorării
8. Herghelia Izvin, cu sediul în localitatea Recaș, județul Timiș – a fost înființată în anul 1968 prin mutarea hergheliei existentă la acea data de la Pădureni la Izvin. Deține cabaline din rasele: Nonius și Ardenez.
9. Herghelia Jegălia, cu sediul în localitatea Perișoru, județul Călărași – a fost înființată în anul 1921 ca depozit pentru rasele rasele Pur Sânge Arab și Pur Sânge Englez ce deserveau nevoile armatei. În anul 1970: herghelia primește caii pentru Herghelia de Sport de la Sâmbăta de Jos. Deține cabaline din rasele: Cal de Sport Românesc și Semigreu.
10. Herghelia Lucina, cu sediul în localitatea Moldova Sulița, județul Suceava – a fost înființată în anul 1856 s-a înființat herghelia de cai Huțuli de la Lucina sub comanda cavalerului colonel Martin von Hermman. În anul 1875, din motive necunoscute, herghelia este desființată, însă datorită cererilor armatei ea a fost reînființată în anul 1877. Deține cabaline din rasa Huțul și Cal de Bucovina.
11. Herghelia Mangalia, cu sediul în Municipiul Mangalia, județul Constanța – a fost înființată în anul 1928, având ca principal obiectiv păstrarea cât mai fidelă a caracteristicilor morfo-fiziologice ale calului „Arab”. Deține cabaline din rasa Pur Sânge Arab.
Uitarea modernă amenință patrimoniul ecvestru
12. Herghelia Rădăuți, cu sediul în Municipiul Rădăuți, județul Suceava – statul Austriac înființează în 1792 Herghelia Rădăuți, sub numele <<und remontierungs departement in der Bucowina zu Radautz>>. La începutul Primului Război Mondial a fost desființată, evacuată și adăpostită în Austria de Jos. După Primul Război Mondial a fost reînființată de către Statul Român. Din anul 1918, herghelia se organizează, creșterea semisălbatică încetează, montele făcându-se acum dirijat. Deține cabaline din rasa Shagya Arab.
13. Herghelia Rușețu, cu sediul în localitatea Rușețu, județul Buzău – a fost înființată în anul 1919 pe terenurile domeniilor coroanei și pe terenurile mănăstirești de la Mărgineni și Văcărești, cuprinzând o suprafață de 2 000 ha, ajungând până în anul 1943 la o suprafață de 2945 ha cu terenul din rezerva de stat. Deține cabaline din rasa Semigreu Românesc, varietatea de câmpie (de Rușețu), Furioso North Star și mai nou un nucleu din rasa Trăpașul Românesc.
14. Herghelia Sâmbăta de Jos, cu sediul în localitatea Sâmbăta de Jos, județul Brașov – a fost înființată în anul Anul 1874. În anul 1913, în preajma izbucnirii războiului mondial, Herghelia Sâmbăta de Jos a fost mutată definitiv, cu întregul efectiv (322 capete), la Babolna în Ungaria. În anul 1920: Statul Român reînființează Herghelia Sâmbăta de Jos, ca herghelie națională, cu 3 armăsari pepinieri și 22 de iepe mamă. Deține cabaline din rasa Lipițan.
15. Herghelia Slatina, cu sediul în Municipiului Slatina, județul Olt – a fost înființat depozitul de armăsari Brebeni – Olt cu scopul de a ameliora cabalinele din întreaga zonă a Olteniei. A început să funcționeze din anul 1928 cu un efectiv de 20 armăsari. În anul 1984 a luat ființă Herghelia Slatina, pe structura depozitului de armăsari care a fost menținut și mutat la noua locație din Slatina. Deține Lipițan, Semigreu Românesc, Ardenez, Huțul, Shagya Arab și Calul Românesc de Sport.
16. Herghelia Tulucești, cu sediul în localitatea Tulucești, județul Galați – a fost înființată în anul 1999, având ca obiectiv creșterea cailor de rasă pentru sport și agrement dar, în același an, a fost mutat aici și efectivul rasei Gidran, de la Herghelia Rădăuți care era suprapopulată cu cabaline din două rase. Deține cabaline din rasa Cal de Sport.
Între tradiție și responsabilitate
Calul românesc se află la o răscruce. Este, în același timp, simbol al trecutului și posibilă resursă pentru viitor. Modul în care va fi tratat în următorii ani va spune multe despre capacitatea României de a-și respecta patrimoniul viu.
Protejarea calului nu înseamnă doar conservarea unei tradiții, ci și asumarea unei responsabilități morale. Fără educație, legislație aplicată corect și investiții inteligente, riscul este ca acest animal emblematic să rămână captiv între nostalgie și neglijență.
