Invatamant superior viitor – tendinte globale EdTech AI
În raport cu dezvoltarea învățământului superior, bazat pe rolul multidimensional al universităților, societatea umană evoluează constant și corelat cu formarea inițială și continuă (formarea profesională), dezvoltarea culturală și civică a membrilor săi. În esența avem nu numai transferul de cunoaștere, ci și contribuția activă la inovație, formare profesională continuă, respectiv implicare comunitară și responsabilitate socială.
Școala viitorului are drept fundament un proces de învățământ abordat nu ca un proces pasiv ci ca o experiență activă și adaptivă, fapt ce impune: creșterea angajamentului studentului, eficientizarea predării și personalizarea parcursului educațional.
Perspectivele prin care se abordează școala viitorului se bazează pe dezvoltarea creativității și gândirii critice, respectiv pe rezolvarea problemelor. Evoluția învățământului superior se îndreaptă către un sistem hibrid, personalizat și orientat pe piața muncii. Când discutăm despre educație nu există o soluție universală, deoarece trebuie să ținem cont de stiluri și ritmuri diferite de învățare, respectiv de nevoi educaționale și metode didactice particularizate. În esență, dezideratul este reprezentat de faptul că fiecare student are nevoie de o învățare personalizată.
Tehnologia redefinește experiența universitară
Mediile academice tradiționale așa numitele ”medii de tip clasă” au și vor avea importanța și rolul lor în lumea modernă, însă capătă din ce în ce mai multă importanță și învățarea practică (experiența practică în lumea reală). Astfel există la ora actuală multe programe de învățământ superior din inginerie în care se vizează dobândirea de abilități dedicate, oferind ”module în industrie„.
Toate aceste cerințe arată că nu putem concepe și dezvolta școala viitorului fără utilizarea tehnologiile avansate în învățare (EdTech), care acum sunt dominate de integrarea inteligenței artificiale, realității imersive și a platformelor personalizate. Astfel instrumente tip inteligența artificială (IA) și învățarea adaptivă, realitatea imersivă (XR – VR/AR), tehnologii de date și tehnologii blockchain sunt deja prezențe consacrate în universul educațional.
Constatăm că apariția și dezvoltarea continuă a inteligenței artificiale (IA), în special a celei generative face ca informația (cunoașterea) să fie nu doar omniprezentă, ci și personalizată, fapt ce duce la învățare și evaluare individualizată. Aceste evoluții vor schimba rolul personalului academic în proiectarea și livrarea învățării, predării și evaluării, diminuându-le rolul de a transmite înțelegerea cunoștințelor derivate numai din propria cercetare sau studii de referință. Astfel se vor crea programe de învățământ care prioritizează abilitățile de gândire de ordin superior, cum ar fi analiza complexă, aplicarea în lumea reală și gândirea critică. Studenții vor trebui să dezvolte capacitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru propria învățare, de a lua decizii informate și de a-și modela activ viitorul, însă în timp ce unele dintre aceste abilități pot fi dezvoltate independent, multe se vor baza în continuare pe contactul față în față, în cadrul comunității de învățare.
Internaționalizarea și piața muncii globale
Școlarizarea hibridă, în anumite contexte, reprezintă o abordare practică, iar instituțiile de învățământ superior integrează frecvent platforme digitale, menținând în același timp calitatea academică. Pentru a rămâne competitivi, universitățile trebui să exploreze parteneriate cu companii EdTech.
Lumea devine mai interconectată, mobilitățile transformă sectorul educației, iar oportunitățile de carieră care se întind în mai multe țări, alături de creșterea muncii la distanță și de un număr tot mai mare de studenți care urmează studii superioare în străinătate, creionează o dezvoltarea mare a internaționalizării în educație, fapt ce impune o recunoaștere a calificărilor la nivel internațional. Conform UNESCO, în această perioadă se așteaptă ca mobilitatea transfrontalieră a studenților să crească cu 15% din cauza globalizării și a tendințelor de muncă la distanță.
Într-o lume plină de transformări, nu se pot emite teorii exhaustive legate de un tipar al pregătirii universitare, de evoluția obiectivelor acesteia, într-o societate în care paradigma educației se modifică continuu. Trebuie să abordăm formarea studenților într-o consonanță reală, în care pregătirea să fie o continuă schimbare, motivare și inovare, iar școala să fie cu adevărat incluzivă, astfel ca fiecare student să își atingă potențialul.
În concluzie, rolul fiecăruia, de la student la profesor este absolut necesar în modelarea lumii noastre viitoare.
