12.04.2026 – lumina sfanta a aprins din nou speranta in noi
12.04.2026 – Lumina Sfântă a aprins din nou speranța în noi
În noaptea de Paști, milioane de români s-au îndreptat spre biserici pentru a primi Lumina Sfântă. Pe 12 aprilie, creștinii ortodocși sărbătoresc Învierea — cea mai înaltă taină a credinței lor.
Miracolul care nu se explică și care se repetă an de an
În inima Ierusalimului, la Sfântul Mormânt, Sâmbăta Mare aduce în fiecare an unul dintre cele mai cutremurătoare momente ale ortodoxiei mondiale: coborârea Luminii Sfinte. Un foc care se aprinde deasupra mormântului lui Hristos fără intervenție omenească, care se manifestă diferit de la an la an și care, în primele clipe, nu arde.
Autenticitatea acestui moment este păzită cu strictețe. Încă din Vinerea Mare, după slujba Prohodului, trei polițiști civili de confesiuni diferite — de regulă un arab, un turc și un reprezentant al statului Israel — inspectează minuțios Sfântul Mormânt, elimină orice posibilă sursă de foc și controlează corporal pe toți cei care urmează să intre înăuntru. Când momentul se apropie, luminile se sting, ușa se sigilează, iar gardienii rămân de strajă.
Singur în fața lespedei Sfântului Mormânt
Îmbrăcat în stihar alb, cu epitrahil și brâu, Patriarhul Ierusalimului pășește spre Sfântul Mormânt sub privirile martorilor din toate confesiunile. Desigilează intrarea și intră însoțit în Capela Îngerului doar de un arab de religie islamică — și mai departe merge singur, în încăperea Sfântului Mormânt, îngenunchind în fața lespedei.
Rugăciunea începe. Și atunci, cei aflați în biserică zăresc adesea o lumină asemeni unui fulger coborând prin cupola de deasupra Sfântului Mormânt. Pelerinii o descriu ca pe un glob care se destramă în mici bucăți de lumină, ajungând până la lespede și aprinzând vata presărată pe ea.
Patriarhul ia în mâini această vată aprinsă, o așează în două cupe de aur și revine în Capela Îngerului. Acolo aprinde cu Lumina Sântă două mănunchiuri a câte 33 de lumânări — câți ani a trăit Iisus Hristos — și iese în mijlocul mulțimii pentru a împărți lumina tuturor.
Clipa în care cerul atinge pământul
Dintre toate momentele liturgice ale anului creștin, niciunul nu concentrează în sine atâta așteptare, atâta taină și atâta forță simbolică precum coborârea Luminii Sfinte la Ierusalim. Nu este doar un ritual — este punctul în care credința milioane de oameni se oprește din cuvinte și devine lumină vie.
De două mii de ani, în același loc, în aceeași Sâmbătă Mare, focul se aprinde fără mână omenească deasupra lespedei pe care a fost așezat Hristos — și nimeni, nici teolog, nici om de știință, nu a putut explica pe deplin cum. Această neputință a explicației este, poate, tocmai măreția momentului. Într-o lume care cere dovezi pentru orice, Lumina Sfântă nu se demonstrează — se primește. Ea pornește dintr-un mormânt care, acum două milenii, a fost găsit gol și ajunge, în câteva ore, în mâinile unui bătrân dintr-un sat de munte al României, care o ține cu tremur și cu lacrimi.
Acesta este adevăratul său drum: de la piatra Învierii, prin mâini și inimi, până la lumânarea fiecărui credincios. Un fir de lumină care leagă Ierusalimul de întreaga lume ortodoxă și care spune, an de an, același lucru: moartea nu a avut ultimul cuvânt.
„Bucurați-vă, nu vă temeți!”
Cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paște, Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a adresat credincioșilor un îndemn la rugăciune, la iertarea aproapelui și la lucrarea milosteniei.
„Sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a Bisericii, deoarece Învierea lui Hristos este începutul sau arvuna învierii tuturor oamenilor — ca biruință definitivă a vieții asupra morții”, a spus Patriarhul Daniel, reamintind că primele cuvinte rostite de Hristos după Înviere au fost adresate femeilor mironosite: „Bucurați-vă, nu vă temeți!”, iar în seara aceleiași zile, ucenicilor: „Pace vouă!”
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a îndemnat la solidaritate dincolo de granițele comunităților religioase: „Să ajutăm pe cei săraci și singuri, să ne rugăm pentru cei suferinzi, dar și pentru românii aflați între străini, în mod deosebit să ne rugăm pentru pace și înțelegere între popoare.”
Mesajul s-a încheiat cu salutarea pascală tradițională — „Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!”
