Statele Unite și Israelul câștigă bătălia militară, dar riscă să piardă războiul strategic.
Administrația Trump pare că a intrat în acest conflict fără un plan credibil de ieșire. Majoritatea analiștilor susțin că principalele obiective erau diminuarea capacităților militare, reducerea sau chiar eliminarea efortului iranian de a produce arme nucleare, urmate de destrămarea regimului prin revoltă populară. Ultima parte nu s-a întâmplat, iar aici este de fapt elementul pe care se pare că ar fi mizat planul american.
După 24 de zile de campanie nu putem concluziona că Operațiunea Epic Fury și-a atins vreunul dintre obiective, sau dacă da, atunci unele dintre ele sunt parțial atinse Capacitățile iraniene au fost diminuate, dar nu eliminate.
Problemele cu care se confruntă Trump sunt multiple:
- Campania aeriană desfășurată nu asigură în momentul de față îndeplinirea obiectivelor astfel încât o finalizare rapidă nu poate fi atinsă, chiar dacă președintele american declară că războiul a fost câștigat. Un astfel de scenariu ar reprezenta o înfrângere politică destul de mare și nu va reuși să convingă nici comunitatea internațională, nici adversarii și nici propria populație.
- Se discută foarte mult despre o invazie limitată, cu precădere a insulei Kharg și poate și coasta iraniană din acea zonă – acest scenariu ridică probleme destul de serioase, chiar și pentru cea mai performantă armată din lume. Insula deși reprezintă un punct strategic esențial pentru regimul de la Teheran, din punct de vedere economic, acest lucru nu va opri forțele iraniene de a o bombarda efectiv în cazul în care va fi ocupată de americani.
- Kharg poate deveni un Gallipoli modern pentru armata americană, în condițiile în care aceasta măsoară doar 20 km pătrați și se află la doar 30 de kilometri de țărmul iranian, fiind practic o țintă sigură pentru drone, rachete și chiar și artilerie.
- Președintele american nu pare să aibă susținerea necesară pentru a trimite trupe terestre, astfel încât legitimitatea internă, cea care permite de fapt conducerea unui război, este aproape inexistentă, americanii fiind reticenți în susținerea unei astfel de acțiuni într-un asemenea scenariu.
- Trump nu reușește să galvanizeze în jurul acestei operațiuni susținere reală internațională și nici din partea aliaților și asta din cauza tuturor declarațiilor și atitudinii pe care le-a avut vis-a-vis de aceștia de când a început cel de-al doilea mandat. În așa fel a acționat până acum în legătură cu Europa, războiul din Ucraina, Groenlanda, tarifele impuse precum și alte subiecte încât aliații și dacă și-ar dori să participe, în acest moment, le-ar fi greu să „vândă” din punct de vedere politic o astfel de opțiune propriilor populații.
Așa cum arată contextul prezentat mai sus, Trump s-a împotmolit într-o situație fără vreo ieșire în care opțiunile viabile sunt extrem de limitate. În cazul în care escaladează, va fi greu să legitimeze un război ce poate fi similar cu cel din Afganistan. În cazul în care se retrage, va oferi adversarilor toate motivele să creadă că din punct de vedere politic, acesta nu este un inamic determinat, sau că nu este capabil să ducă operațiunile la bun sfârșit.
Problema nu este dacă Trump poate câștiga acest război, ci dacă mai poate defini ce ar însemna o victorie.
