Un raport ESMO publicat marți avertizează că România înregistrează o mortalitate prin cancer printre cele mai ridicate din Europa – locul 3 – deși reprezintă doar 1,7% din studiile clinice oncologice de pe continent.
Raportul, prezentat la Parlamentul European de la Bruxelles, analizează date din 34 de țări și concluzionează că resursele de cercetare nu urmează regiunile cu cele mai mari rate de deces.
Raportul evidențiază un dezechilibru major între nevoile medicale și accesul la inovație. Astfel, cercetarea clinică este concentrată mai degrabă în țările cu resurse economice mai mari decât în cele cu incidență și mortalitate ridicate, în timp ce discrepanțe surprinzătoare arată că unele economii vest-europene rămân în urmă, iar regiuni din nordul și sudul Europei conduc în privința accesului la studii.
Câte cazuri de cancer și câte decese înregistrează România față de restul Europei
Analiza se bazează pe utilizarea indicatorului Trial Density Ratio (TDR), care măsoară numărul de studii clinice la 100.000 de locuitori, precum și pe date din 34 de țări, pentru perioada 2019-2024. Studiile au fost clasificate pe faze (I, II și III) și comparate cu seturi de date de la Eurostat și Organizația Mondială a Sănătății.
În cazul României, datele indică o nepotrivire accentuată între povara cancerului și accesul la cercetare clinică. În 2022, țara a înregistrat 88.681 de cazuri noi de cancer și 47.884 de decese, cu o rată standardizată de mortalitate de 126,1 la 100.000 de locuitori – a treia cea mai mare din Europa, după Ungaria și Polonia. Cu toate acestea, în perioada analizată, România a reprezentat doar 1,7% din totalul entităților de studii clinice oncologice din Europa (169 din 9.885), iar densitatea studiilor este de 0,88 la 100.000 de locuitori – cea mai scăzută din Europa de Est.
De ce România primește atât de puține studii clinice oncologice
În plus, distribuția studiilor arată o predominanță a fazelor târzii: 76,9% sunt studii de fază II/III și III, în timp ce doar 23,1% sunt studii în faze incipiente (I, I/II, II), ceea ce indică un acces limitat la inovație timpurie. TDR este de 0,5, sub intervalul 0,8-1,2 considerat adecvat, ceea ce plasează România în categoria țărilor subreprezentate raportat la populație.
Contextul socio-economic contribuie la această situație: indicele dezvoltării umane (HDI) este de 0,83, sub media europeană, venitul disponibil pe cap de locuitor este de 18.396 euro, iar cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în industria farmaceutică sunt de doar 110 milioane de euro, mult sub nivelurile din Europa de Vest și de Nord. De asemenea, gradul de urbanizare este relativ scăzut (30,4%), iar cheltuielile pentru protecție socială reprezintă 16,4% din PIB. Toți acești factori se corelează cu nivelul redus al activității de cercetare clinică.
Ce înseamnă TDR de 0,5 și de ce contează pentru pacienții români
Per ansamblu, România combină o incidență moderat-ridicată a cancerului, o mortalitate foarte ridicată, o densitate scăzută a studiilor clinice și o subreprezentare în distribuția acestora, ceea ce indică un nivel ridicat de nevoi medicale neacoperite.
La nivel european, raportul ESMO confirmă o distribuție inegală a studiilor clinice, cu diferențe semnificative între regiuni. Belgia (5,77 studii la 100.000 de locuitori), Danemarca (2,8) și Spania (1,6) sunt printre țările cel mai bine clasate, în timp ce economii majore precum Germania (TDR 0,5) și Regatul Unit (0,6) sunt, de asemenea, considerate subreprezentate. În Europa de Sud-Est, mai multe state, printre care Albania, Muntenegru și Macedonia de Nord, au niveluri minime de activitate.
Analiza arată că densitatea studiilor clinice este corelată pozitiv cu incidența cancerului, dar și cu indicatori socio-economici favorabili, precum veniturile mai mari, un nivel mai ridicat al dezvoltării umane și cheltuieli mai consistente pentru protecție socială. În schimb, nu există o corelație directă între volumul studiilor și mortalitatea prin cancer, ceea ce sugerează că resursele de cercetare nu sunt direcționate către zonele cu cele mai mari rate de deces.
Concluzia raportului este că, în Europa, activitatea de cercetare clinică în oncologie este mai strâns legată de nivelul de dezvoltare economică și de investițiile în sănătate decât de nevoia reală determinată de mortalitatea prin cancer, ceea ce ridică probleme majore de echitate în accesul la tratamente inovatoare.
Planul european de combatere a cancerului, o strategie cadru pe termen lung, integrată în politicile de sănătate ale UE, a fost lansat în 2021 ca parte a Uniunii Europene a Sănătății și acoperă întregul parcurs al bolii – de la prevenție și depistare timpurie până la tratament și calitatea vieții pacienților. Finanțarea de 4 miliarde de euro este alocată din diverse programe, inclusiv EU4Health, pentru a sprijini statele membre în lupta împotriva acestei boli.
