Un studiu recent realizat de cercetătorii de la UT Southwestern Medical Center și publicat în revista Nature Communications oferă o perspectivă nouă asupra modului în care postul intermitent reușește să prelungească durata de viață. Deși reducerea aportului caloric a fost constant corelată cu longevitatea, noua cercetare sugerează că „factorul esențial nu este postul în sine, ci adaptarea metabolică care are loc după reluarea alimentației”. Experimentele au demonstrat că ciclurile scurte de post pot prelungi durata de viață cu peste 60%, susținând o existență mai lungă și mai sănătoasă.
Cercetarea, efectuată pe organismul model Caenorhabditis elegans, s-a concentrat pe rolul unei proteine denumite NHR-49, responsabilă pentru gestionarea rezervelor de energie. În mod normal, în timpul postului, această proteină activează degradarea grăsimilor pentru a produce energie, proces numit catabolism, urmând ca, după reluarea alimentației, să fie dezactivată pentru a permite celulelor să își refacă rezervele. Rezultatul experimentelor a fost unul neașteptat pentru oamenii de știință: chiar și în absența acestei proteine, subiecții supuși unui post de 24 de ore au trăit, în medie, cu aproximativ 41% mai mult și au prezentat comportamente asociate tinereții, precum o mobilitate crescută.
Echipa de cercetare a descoperit că elementul cheie pentru obținerea beneficiilor este dezactivarea corectă a procesului de ardere a grăsimilor odată ce hrana devine din nou disponibilă. O enzimă specifică modifică proteina NHR-49 după încheierea postului, ducând la inactivarea ei; în cazurile în care proteina a rămas activă și după reluarea alimentației, „efectele de prelungire a vieții au dispărut”. Aceste rezultate indică faptul că oprirea controlată a mecanismului de degradare a lipidelor este esențială pentru longevitate.
Concluziile studiului deschid calea către noi abordări medicale, sugerând că „ajustarea acestui proces metabolic ar putea permite obținerea efectelor postului fără necesitatea unor regimuri alimentare stricte”. Înțelegerea acestui comutator biologic oferă posibilitatea de a mima beneficiile restricției calorice prin intervenții direcționate asupra enzimelor implicate în procesul de realimentare.
